Dragul meu,
in seara asta o sa-mi fac culcus in gandul tau,
sa mai vezi si tu cum este sa te prinda zorile cu gandul plin…
P.S. noapte buna!
„Toamna cu berze și rațe
Pleacă și vine-n agată
Nimeni, nimic, niciodată
Nu mi te smulge din brațe
Lumea cu pașii in ceață
Ore și evuri de sânge
Nimeni, nimic nu te frânge
Veșnica mea dimineață
Cosmosul lacom de stele
Valsul zăpezilor, dulce
Nimeni, nimic, nu te smulge
Eternităților mele
Cade vecia-n funinge
Moartea în lanțuri legată
Nimeni, nimic, niciodată
Soarele meu nu te stinge”
Radu Gyr
P.S.: ce vine din adancuri se masoara-n vesnicie…
Publicat în Uncategorized | 12 Comments »
Rostogolesc un gand de la o tampla la alta: „si daca as lua-o de la capat?”…
… Cand ajunge pe tampla dreapta, o tornada de argumente contra se napustesc asupra lui… e tampla rationala, rece, calculata, care masoara, cantareste si numara… e tampla care vrea intotdeauna mai mult, mai bine, mai sus… e tampla care nu se uita-napoi si nu asteapta pe nimeni…
… Speriat, saracul, se ascunde langa tampla stanga… e tampla calda, care simte, viseaza, spera, doreste, iubeste… e tampla care mai crede in poveste… e tampla care masoara cu inima, nu cu metrul… nu stie sa masoare obiecte, valori, conturi… ea stie sa masoare doar……
Si totusi, daca as lua-o de la capat?…
P.S.: is something… I miss…
Publicat în Uncategorized | 5 Comments »
… i’ll keep you inside
P.S.: RIP… I will always love you…
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
As fi putut fi orice, daca n-as fi ales sa fiu eu!
Am vrut sa rasar printre litere asa cum sunt… cu bune si rele… in ganduri razlete… in vise rebele…
Am ajuns intr-un punct!
Publicat în Uncategorized | 1 Comment »
Stateam rezemata de usa pe care intrasem cu doar cateva minute in urma… Cu ochii in pamant si pumnii stransi. Mi-era ciuda pe mahnirea care punea stapanire pe mine. Din ce in ce mai mult. Ma acapara. Mintea mea cauta scapari, evalua riscuri, incerca sa desluseasca cauze, sa patrunda motivele… In fata mea se dezlantuise iadul. Urlete. Flacari in priviri. Ura. Rautatea ii schimonosise chipul. Era de nerecunoscut.
Nu intelegeam mai nimic. Nici cuvinte. Nici nebunie. Nici nevoia de urlete. Nu ascultam nimic. Rataceam in trecut, incercand sa inteleg pe unde ne-am pierdut. Simteam pe ploape tot plumbul pamantului si intr-o incapatanare muta, refuzam sa le-nchid. Ma obligam sa privesc spectacolul din fata mea, poate pentru a intelege odata ca nu exista povesti frumoase, desi o naivitatea fara margini ma tot indemna sa le caut.
Dar daca gresisem usa? Si intrasem, din greseala, intr-o poveste urata…? Da. Sigur asta era. Nu recunosteam nimic. Totul imi era strain. Din ce stiam frumos, nu mai zaream nici urma…
„Eu plec!”
Publicat în Uncategorized | 6 Comments »
Uneori, drumul spre inainte pare atat de frumos, incat abia de mai rataceste in amintire calea spre inapoi. Iar pasii te duc spre orizonturi inchipuite de mintea ce se limpezeste de ganduri… Si totul pare senin.
Zambete largi se rasfata de drag… Totul pare posibil!
Urme dispar. Rasar alte urme. E usor sa te ratacesti cand privesti doar aproape.
Inconstanta-mi starneste mirari. Nimeni nu ramane captiv aceleiasi stari. Fiecare cauta starea de gratie… Iluzorie clipa!
Publicat în Uncategorized | 15 Comments »
LOTUS 