„Toamna cu berze și rațe
Pleacă și vine-n agată
Nimeni, nimic, niciodată
Nu mi te smulge din brațe
Lumea cu pașii in ceață
Ore și evuri de sânge
Nimeni, nimic nu te frânge
Veșnica mea dimineață
Cosmosul lacom de stele
Valsul zăpezilor, dulce
Nimeni, nimic, nu te smulge
Eternităților mele
Cade vecia-n funinge
Moartea în lanțuri legată
Nimeni, nimic, niciodată
Soarele meu nu te stinge”
Radu Gyr
P.S.: ce vine din adancuri se masoara-n vesnicie…
Un poet subapreciat, din pacate.
Perfect adevarat!
Niciodată e un cuvânt definitiv prin care unii sunt doar trecători.
Asa este, draga C…
„Titanicii” in arta poeziei, nu sunt doar cei care au avut o difuzare in mediile publice cu mare impact, sunt si cei care din esenta universului lor interior, au lasat perle si vibratii lirice ca aceasta poezie scrisa de Radu.
Nu dor infrangerile grele
Nici ranile din piept nu dor
Cum dor aceste brate slute
Care sa lupte nu mai vor
Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis….
🙂
Oh! Radu Gyr e periculos, nu va jucati!
Ies dusmanii in carare
Si-si arata ranjind coltii
Noi pasim, pasim cu nepasare
Si voiosi, voiosi in fata mortii
Domnule, domnule, lunga e calea . . .
Ca-n basm pan-la tine sunt mari si tari,
trenuri, paduri, jandarmi si ocari,
si stele ce nu ne stiu jalea…
Cred ca stimabilul ym si-a DAT obstescul sfarsit…
Lotus, o întrebare, că altundeva nu am unde să o fac, ai cumva cont pe facebook? Cineva îmi aminteşte într-un chip atât de neimaginat de tine, şi tot aşa, enigmatic, a venit şi a plecat din lista mea.
Draga mea, Facebook-ul inca nu m-a prins in mreje 🙂 …
De cautat, te-am cautat, dar nu pe facebook… ti-am lasat un mesaj, mai demult, pe clasicul si deja invechitul ymess 🙂 (banuiesc ca s-a pierdut in eter).
In rest, te citesc si iti zambesc din umbra.
Mi-esti tare draga!